A
fost greu
duminică... dar şi frumos!
În primul rând am resimţit
distanţa Paris - Bucureşti... eu şi Sami nu ne-am văzut deloc
până duminică, desfăşurătorul îl ştiam doar câţiva dintre
organizatori... a fost un pariu bazat exclusiv pe instinct.
Instinctul care m-a lipit de Sami, de rândurile cărţii lui, de
vocea de la telefon... apoi dorinţa lui de a veni neapărat la Pariu
pe Prietenie şi nu în altă parte, de a străbate aceşti Km cu
maşina pornind vineri la prânz şi ajungând în Bucureşti sâmbătă
seară. - Carmen,
să-l ţii de vorbă! Vorbeşte-i mereu!...
Toate aceste eforturi au mărit responsabilitatea pe care oricum o
simţeam... şi au readus în prim plan emoţiile.
Furtuna
a început cu aproape două ore înainte de a spune Bună
seara...
s-a mai întâmplat, dar duminică a fost mai puternică ca oricând.
Pe cer erau spânzuraţi nori sumbri, se învălmăşeau precum
gândurile negre... apoi dintr-o dată vântul s-a oprit, a ieşit
soarele, iar aerul s-a umplut cu mirosul frunzelor răscoapte.
Curiozitatea te împinge spre templul lui Apollo, vrei să
auzi cu urechile tale şoaptele oracolului din Delphi, doreşti să
ştii ce îţi rezervă viitorul... şi intri. Te strecori printre
ruine, păşeşti cu grijă... aici florile cresc pe roci poroase,
diforme. Flori de piatră ce trăiesc abrupt, prinse cumva între
viaţă şi moarte. În templu orice şoaptă pare destin, cauţi
înţelesuri pe care numai Apollo le-ar fi putut descifra odată...
eroare comună: el n-a descifrat niciodată nimic, pentru că nu era
nimic de descifrat. Dar despre asta, vorbim mai încolo.
Singurătatea din Delphi s-a instalat pe un piedestal uscat,
înclinat de vreme, aparţine altor vremuri. Se cer temple noi la
vremuri noi... doar că alte temple nu apar. Legendele vin dintr-o
singură direcţie, le poţi afla, cunoaşte, te poţi minuna de ele
şi atât. Acum
nu-i
vreme de legende,
spune un mare manager şi poate că-n lumea lui, are dreptate. Criza
economică este echivalentă unui război mondial...
spune altul. În concluzie este interzis să formăm legende,
singurul drept este să le recunoaştem pe cele vechi şi să le
respectăm când coboară printre noi...
Atunci ce reprezintă
Petrică
Andrei? Cum
îl putem numi, dacă nu legendă contemporană? O să spuneţi că
acum se foloseşte cuvântul geniu,
de acord... reformulez întrebarea: Este
sau nu este
Petrică
Andrei genial?
Câţi dintre dvs aţi auzit de el? Doar cei care l-au urmărit
cântând o melodie la Măruţă, la Happy Hour... poate ei şi-l
amintesc. S-a spus aşa: -
Petrică
Andrei este un pianist talentat.
Nimic mai simplu. Petrică nu este legendă, nu este nici genial,
este un
pianist talentat.
Gata, l-am catalogat.
Ce-i mai important: ce cauţi sau ce
găseşti? Umbli prin locuri legendare să descoperi adevăruri
despre ce s-a întâmplat acum o sută, o mie de ani şi nu le mai
vezi pe cele din prezent. Peste ele doar calci să ajungi dincolo,
în trecut, fiecare din noi avem un ţel în viaţă. De exemplu,
vrei să înţelegi ce spune Oracolul din Delphi, ce adevăruri
şuieră vântul printre ruinele bătrânului templu şi ce reuşeşti
să tălmăceşti din bâiguielile Pythiei. Atât este esenţial
pentru vizitator: tălmăcirea... ce importanţă are că la Delphi a
fost unită poezia cu soarta?
Cine este Apollo? Un zeu... o
să răspundem în cor. Sau numele unor nave spaţiale... şi chiar
nu contează că Apollo este protectorul muzicii şi al poeziei. Vii
de departe să vezi minunea de la Delphi, s-o asculţi, vezi la
intrarea în templu cuvintele Nimic
mai mult
şi cauţi cu înfrigurare mai departe, vrei să ştii ce-ţi rezervă
viitorul. Îmbraci haina pelerinului, cobori în locurile unde
Apollo a creat legende nemuritoare şi te loveşti de o a doua
frază: Cunoaşte-te
pe tine însuţi.
Abia atunci realizezi că adevărul pe care-l cauţi în temple şi
ruine... sau îl răstălmăceşti din bolborosiri încâlcite, se
află în tine, ţi-a fost întotdeauna la îndemână.
Destinul
este propriul nostru caracter,
spunea Heraclit, iar Oracolul de la Delphi asta repetă mereu.
O
să spuneţi că iar am bătut câmpii în loc să vă anunţ că la
Pariul pe Prietenie din 25 octombrie 2009 a fost lume multă, venită
de peste tot, nu doar din Bucureşti. Că s-a format prima coadă
interminabilă la o lansare de carte în Iron City. Că maestrul
Marin
Petrache Pechea a avut emoţii când a cântat pentru că nu mai
pusese mâna pe saxofon de câteva luni… Că George Petcu mi-a
şoptit: - Pechea
aici?... atunci după ce-l ascultăm, putem pleca acasă.
A fost o lansare de carte reuşită şi asta pentru că noi,
purtătorii de cuvânt, am putut transmite publicului câte ceva din
misterul şi tragicul întâmplărilor din romanul lui Sami. Din
momentul în care ne-am încheiat misiunea, meritul şi
responsabilitatea cărţii au fost retransmise autorului de
drept.
Aşadar
doriţi să devenim pragmatici… să povestesc: am început seara
alături
de
un soldat turmentat, doar era ziua Armatei Române… nu? Tot
răcanul a băut câte o bere, două… (în rolul beţivului: Silvia
Simion de la Teatrul InDArt).
Am lansat volumul
de proză semnat Samson
Iancu,
Ţiganii,
aurul şi diamantele,
carte autobiografică şi nu numai. Au contribuit: Clara Mărgineanu,
Emilia Dănescu, Mariana Modolea, George Dumitru, Amadriada, Sorin
Teodoriu şi fantasticii adaptabili ai Teatrului InDArt: Bogdan Gagu,
Cristi Vasilică şi Cristina Pipiaş.
Marin
Petrache Pechea şi Petrică
Andrei ne-au făcut o demonstraţie de profesionalism care a strâns
trecătorii de pe strada Blănari... au intrat şi au stat pe scări
să asculte muzica celor doi fantastici.
O
misiune grea a avut-o Ovidiu Scridon care, după recitalul
Pechea-Petrică, a trebuit să atragă din nou atenţia invitaţilor…
mai târziu, la telefon, Amadriada şi Dragoş spuneau: -
Sorin, atunci am fost convinşi că ai scăpat hăţurile.
Toată
lumea vorbea, căuta, se înghesuia la coadă… se cereau autografe,
cărţi… treceau să-l salute pe maestrul Pechea. Petrică Andrei
a trebuit să plece la o altă cântare şi uite, mi-e imposibil să
nu-mi aduc aminte de pianista sopranei Mirelei Zafiri care a refuzat
să cânte alături de Mirela pentru că avea la dispoziţie o
pianină electrică şi nu pian. Departe de mine să fiu răutăcios,
dar nu m-am putut abţine să nu-l întreb pe Pechea cum de-a
acceptat Petrică să cânte la o clapă mai neprofesională chiar
decât pianina aceea? Mi-a şoptit: -
Sorine, Petrică este profesionist…
apoi a continuat: -
E copil bun, l-am luat de la 12 ani şi uite-l acum!
În vorbele lui simţeam mândria profesorului, al maestrului care
doreşte să fie depăşit de elevi.
Spuneam de Ovidiu
Scridon… nu, nu i-a fost greu. Să nu uităm că vorbim de Ovidiu
Scridon, un alt profesionist. Publicul s-a repliat în timpul primei
lui melodii, s-a adaptat la ceea ce noi, organizatorii Pariului pe
Prietenie, facem de aproape un an: folk şi poezie. Mulţumim
publicului fără de care povestea de acum nu ar fi existat. Mai
târziu, în timp ce filmam, Ovidiu mi-a subliniat ceea ce eu ştiam
de mult: - Ai
un public
extraordinar…
regret că n-am venit până acum.
M-au
emoţionat cuvintele lui pentru că le-am simţit adevărate. Spre
final, pe muzica lui Onu Pavelescu (Karma) şi George Petcu, Ovidiu a
dansat cu poeta Cora Sand… ce pot spune mai mult decât că am
câştigat încă un pariu.
Am citit poemul Corbul, autor
Edgar Allan Poe în traducerea lui Mihu Dragomir... s-au mai citit
creaţii semnate de Nichita Stănescu, Cora Sand şi Ovidiu
Scridon.
Excepţionalii Nicky Oagan şi Horia Stoicanu au
cântat melodii pentru Ziua Armatei. Au continuat cei doi invitaţi
ai lui Ovidiu Scridon: Dan
Vasilescu şi Vova Rusnac (o parte din formaţia ACUM). Grupul
Folk Cantos i-a făcut o dedicaţie muzicală (în lipsă) lui Sami,
apoi seara a fost încheiată de Onu Pavelescu (Karma) şi George
Petcu pe o muzică antrenantă la care s-a dansat.
Să
mai zic? I-am cunoscut pe Ştefan Doru Dăncuş (am primit volumul
lui: Poveşti
pentru Gabriella),
mi-a prezentat-o şi pe Gabriella... apoi de la Alex Vâlcu am primit
volumul de poezii Paşi.
Am primit şi volumul de poezii Femeia
din creierul fiecăruia,
semnat Aurel Udeanu... Vă mulţumesc tuturor pentru efortul de a
veni din oraşe mai mult sau mai puţin apropiate de capitală. Şi
ca să fiu un pic cârcotaş... Dăncuş, zău că nu-s poet - asta
a-propos de dedicaţie.
Se previzionează noi parteneriate, atât
pentru site-ul Bocancul Literar, cât şi pentru Pariul pe Prietenie,
la timpul cuvenit voi anunţa detaliile. Tot mai mulţi îmi
solicită o sală mai mare, spaţiu... mi se aduc argumente...
înţeleg motivele şi vă dau dreptate. Vreau înainte de orice
răspuns să vă prezint încă un prieten, el stă mai mereu în
umbră, dar fără de care, noi nu ne-am fi întâlnit niciodată.
Este vorba de Bodi, adică proprietarul lui Iron City.
Acum
ar trebui să răspund... ce va fi mai departe, om trăi şi om
vedea. Sper să evoluăm împreună şi nu separat, pentru că exact
aceste parteneriate ne-au unit şi ne-au făcut cunoscuţi, acest
voluntariat dezinteresat pentru literatură şi pentru muzică.
Şi
ca să revin la cartea lui Samson
Iancu,
Ţiganii,
aurul şi diamantele: - Nu
uitaţi... în
fiecare noapte, la culcare, să vă rugaţi să nu vă crească în
somn aripi de înger… s-ar putea să nu fie egale şi atunci nu
veţi zbura drept...
Partenerii
Proiectului Pariu
pe Prietenie:
site-ul
Bocancul Literar
clubul Iron City
folkfrate
foreverfolk
e-Folk
Teatrul
InDArt
poeta Clara Mărgineanu
cantautoarea
Maria Gheorghiu
Grupul Folk Cantos
Fox Studis
cantautoarea
Alina Manole
cantautorul Eugen Avram
cantautorul Ovidiu
Mihăilescu
Sonorizarea a fost asigurată de Teddy Olaru,
PR Emilia Dănescu, Tehnica de calcul George Dumitru, iar moderatorii
acestei seri: Mariana Modolea şi Sorin Teodoriu.
Vă
doresc vizionare plăcută - înregistrările video se află deja la
locul lor, pe Bocanc Art.
Sorin Teodoriu
Fotografii de la eveniment:

Sorin Teodoriu

Clara Mărgineanu, Samson Iancu

Coadă la autografe...

Samson Iancu, Ovidiu Scridon

Amadriada în dialog în limba franceză cu Samson Iancu
(alături de Sorin Teodoriu, Mariana Modolea şi Clara Mărgineanu)
Marin
Petrache Pechea şi Petrică
Andrei
Marin
Petrache Pechea şi Petrică
Andrei

Marin Petrache Pechea, Petrică Andrei şi Samson Iancu

Ovidiu Scridon
Dan
Vasilescu şi Vova Rusnac (o parte din formaţia ACUM)
Nicky Oagan
Horia Stoicanu

Grupul Folk Cantos (Codruţa şi Mihai Lojewski)
Onu Pavelescu (Karma) şi George
Petcu

Teatrul InDArt (Bogdan Gagu, Cristina Pipias şi Cristi Vasilică)

Un public frumos...
Mai multe fotografii puteţi viziona în albumul Picassa:
http://picasaweb.google.com/emilia.danescu/PariuPePrietenie25102009#
(copyright Emilia Dănescu)