Chat X
Arata data postarii
Powered by DirectVision
 
 


 Dicționar de specii literare cu forma fixă  de Maria Tirenescu  
 
  
Creatie recomandata.
 # Detalii  # Link creatie:

Poeme cu formă fixă  

CATREN – Strofă alcătuită din patru versuri. Poezie cu formă fixă alcătuită din catrene. (1.)

 

Exemple de catren 

 

Şi binele şi răul în om îşi află nume.

Plăcerea şi durerea ţi-au fost sortite-anume.

Nu-i cere socoteală cereştii bolţi de ele;

E mai nevolnic cerul ca omeneasca lume.

 

(Omar Khayam ) 

 

Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz

Desigur că la noapte un tei o să visez,

Iar dacă peste ziuă eu întâlnesc un tei

În somnu-mi toată noaptea te uiţi în ochii mei.

 

(Mihai Eminescu) 

 

GAZEL – Poezie cu formă fixă, erotică sau filozofică, alcătuită din distihuri, bayt-uri (rime: aa,ba,ca,...etc.), originară în literaturile orientale. Cultivat de poeţii persani, ajunge in Europa la începutul secolului al XIX-lea. (1.)

 

Exemple de gazel

  

Un oaspete eşti numai în lumea trecătoare, 

oricât arzând te strădui spre-al veşniciei soare. 

 

Şi trupul tău, la rându-i, va odihni-n ţărână,

deşi-n mătăsuri ţi e sortit să se-nfăşoare. 

 

La ce folos să umbli cu oameni laolaltă

când în mormânt tot singur ajungi, fără cruţare. 

 

Prietenul ţi-e astăzi doar muscă sau furnică –

ce-a mai rămas în pulberi din viaţa sclipitoare?

  

Ce-au fost zulufi, cosiţe sunt toate putrejune,

deşi plăteai cândva dinari pe-a lor culoare.

 

Când te-or zări din nou: duh rece, chipul galben –

vei şti că nu orbeşte o inimă când moare.

 

(Rudaki,/Un oaspete eşti numai…/, traducere Grete Tartler)

    

Toamna frunzele colindă.

Sun-un greier sub o grindă, 

 

Vântul jalnic bate-n geamuri

Cu o mână tremurândă, 

 

Iar tu la gura sobei

Stai ca somnul să te prindă. 

 

Ce tresari din vis deodată?

Tu auzi păşind în tindă – 

 

E iubitul care vine

De mijloc să te cuprindă 

 

Şi în faţa ta frumoasă

O să ţie o oglindă, 

 

Să te vezi pe tine însăţi

Visătoare, surâzândă.

 

(M. Eminescu, Gazel – moto la Călin, file din poveste)

 

GLOSĂ – Specie a genului liric, poezie cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din 4, 6 sau 8 versuri care conţin tema de bază.

Fiecare vers este comentat într-o strofă specială, de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă reproduce prima strofă cu ordinea inversată a versurilor.(1.)

Exemplu de glosă  

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate

Nu spera şi nu ai teamă:

Ce e val, ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

  

Multe trec pe dinainte, 

În auz ne sună multe; 

Cine ţine toate minte 

Şi ar sta să le asculte? 

Tu aşază-te de-o parte, 

Regăsindu-te pe tine 

Când cu zgomote deşarte 

Vreme trece, vreme vine

(…) 

 

Viitorul şi trecutul 

Sunt a filei două feţe, 

Vede-n capăt începutul  

Cine ştie să le-nveţe 

Tot ce-a fost ori o să fie 

În prezent le-avem pe toate 

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate

 

(…) 

 

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă; 

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă.

Tu te-ntreabă şi socoate,

Ce e rău şi ce e bine:

Toate-s vechi şi nouă toate;

Vreme trece, vreme vine.

 

(M. Eminescu, Glossa, fragmente)

 

PANTUM –Poezie cu formă fixă alcătuită din catrene în care versul 2 este repetat de 5, 6 de 9, 10 de 13 ş.a.m.d., apoi versul 4 e repetat de 7, 8 de 11 ş.a.m.d., iar facultativ, ultimul vers îl repetă pe primul. În plus, primele două versuri ale fiecărui catren enunţă o idee care e reluată, într-o paralelă, în celelalte două. E o poezie care cere virtuozitate. (1.)

 

Exemplu de pantum   

     

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge

Vibrează-asameni unei cădelniţi orice floare;

Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,

Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

  

Vibrează-asameni unei cădelniţi orice floare;

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;

Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

  

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!

Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;

Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…

  

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare

Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!

Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…

În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!

 

(Ch. Baudelaire, Armonie în amurg, trad. Al Philippide) 

 

RONDEL – Poem cu formă fixă. Sinonim: rondou.

Alcătuit din trei catrene şi un vers izolat. Versurile 1 şi 2 sunt identice cu versurile 7 şi 8, iar versul 13 cu primul vers.

Există şi rondeluri compuse din un catren, un terţet şi un  cvintet; apoi rondelul medieval din 8 versuri sau cel francez din 14. (1.)

Exemplu de rondel

Îţi plânge toamna în priviri

Şi-ţi moare leneş la fereastră.

În odăiţa ta albastră

priveşti bolnavii trandăiri. 

 

Tu stai pe gânduri şi te miri,

Frumoasă pasăre sihastră.

Îţi plânge toamna în priviri

Şi-ţi moare leneş la fereastră. 

 

În cripta sfintelor iubiri

Te poartă lin iubirea noastră,

Şi te-ofileşti precum în glastră

Se sting bolnavii trandăiri. 

 

Îţi plânge toamna în priviri…

 

(B. Fundoianu, Rondel de toamnă)

 

RONSET – Poem cu formă fixă creat de Horia Bădescu. Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, ronsetul este alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/ abba/ acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene. (1.)

 

Exemplu de ronset

  

Aceleaşi, iarăşi, nesfârşite ploi 

aceleaşi ore, zile, săptămâni;

amâni şi nici nu ştii ce mai amâni

şi înnoptează sângele în noi.

Nu e nici înainte, nici-napoi,

nu e nimic spre care să te mâni,

Pilatul vieţii s-a spălat pe mâini,

şi înnoptează sângele în noi.

Cum cerşetorii cauţi în gunoi,

în resturile dimineţii tale.

N-a mai rămas nimic de pus la cale

şi înnoptează sângele în noi.

          Nu mai există nici măcar : apoi?

          Aceleaşi, iarăşi nesfârşite ploi!

 

(Horia Bădescu, Ronset)

 

SEXTINĂ – Poezie cu formă fixă datând din secolul al XIII-lea, alcătuită din şase strofe de câte şase versuri şi o terţină. Terţina conţine şase cuvinte care sunt rimele utilizate după o schemă complicată, în cele şase strofe.(1.)

 

SONET – Piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeaşi măsură, dispuse în două catrene cu rimă îmbrăţişată (abab/abab) şi două terţine (cde/cde). (1.)

Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene (cu rimă îmbrăţişată, de tipul abba/abba ) şi două terţine cu rimă liberă, ultimul vers conţinând, de obicei, o concluzie sau o subliniere a sentimentului sau a ideii dominante.(6.)

Exemple de sonet  

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,

Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri

Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într-un ceas gândeşti la viața toată. 

 

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;

Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată

Şi stai visând la foc, de somn să picuri.

 

Şi eu astfel mă uit din jeţ  pe gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,

În juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri; 

 

Deodat’aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins pe scânduri,

Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.

 

(M. Eminescu, Afară-i toamnă)

 

 

  

Cu supărare mare vă invoc,

Zugravi de fresce şi fragilităţi!

Predicatori cu sufletul de foc!

Ilustră seminţie de poeți!

Maeştri şi-ucenici, fiţi fericiţi!

Acum şi-aici, din inimă vă cer

Dovada artei s-o mărturisiţi

În pledoaria unei acuzări:

Sfrijitei mături, laşului făraş,

De câte ori mă mir, de ce, în zori,

Le-aud hodorogitul pătimaş,

Cu barbarie tot de-atâtea ori

            Se năpustesc şi-alungă fără greş

            Flori pribegind pe vânt, flori de cireş…

 

 

(Şerban Codrin, Sonetul 39, din  ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnişoarei Sapho”)

  

Ca undele spre ţărm, fără-ncetare,

Fug ale noastre clipe spre sfârşit;

Cu cea din faţă schimbă fiecare,

Şi luptă-naintând neobosit.

Te naşti ca o sămânță de lumină,

Şi sui târâş, prin vârstă, spre zenit;

Eclipse vin şi slava ta o-nchină,

Şi Timpul strică ce ţi-a dăruit.

El straiul dalb şi tânăr ţi-l străbate,

Şi sapă dungi pe fruntea ta frumoasă,

Înghite-ale naturii nestemate,

Şi nimeni nu-i să-i scape de sub coasă.

            Dar versul meu, cântându-ţi osanale,

            Va-nvinge vremi, în ciuda coasei sale.

(SHAKESPEARE, Sonetul 60, trad. Teodor Boşca)

  

Coboară iarna… Ursa tot mai adânc se pleacă.

Şi inimile noastre se-nvăluie în nori.
Ca pe-o tocită spada bagi sufletul în teacă,
Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori:
Cât au crescut de-nalte, aproape pân’ la frunte!
Încetineala vremii viclene te-a minţit.
Tu ai crezut că timpul în faţa ta e-o punte

Şi el era chiar valul ce-n urmă te-a-nghiţit...
Mai e vreun ţărm la care ai fi ieşit înot ,
Greşeala să-ţi răscumperi cu-o cât de grea dobândă?
Or s-a sfârşit aicea? Şi doar ce-a fost e tot?
Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă!
           O, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi,
           Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să sufli să le stingi!

(V. Voiculescu, Sonetul CLXIX)

 

TERŢINĂ – Strofă cu trei versuri.

Poezie cu formă fixă alcătuită din terţine rimate aba, bcb, cdc, ded, e. Poate avea oricâte strofe, ultima fiind un vers izolat rimând cu versul din mijloc al ultimei strofe. (1.)

Exemplu de terţină  

Cu păru-n ochi şi soarele în păr,

Era ca un pârâu într-o pădure

De mladă nouă: taină şi-adevăr 

 

Şi aplecat pe trupu-i, să mă fure

Şuvoiul timpului, lăsam setos

Tot sângele ei tânăr să murmure

 

În jocul nebunatic şi sfios

Cu doi fălcoi vânai sărind călare,

Pe strâmte căi, prin crâng de abanos,

 

 

O roză porumbiţă în pierzare

Şi sângele-i cu focuri de rubin

Pătă un pat de nori deschis în zare

 

 

Când steaua Venerii se-aprinse lin.

(Ion Pillat, Terţine)

 

TRIOLET – Mic poem de opt versuri pe două rime. Primul vers, al patrulea şi al şaptelea sunt identice. Înrudit cu rondelul, trioletul s-a născut în Franţa, în secolul al IV-lea. (1.)

 

Exemplu de triolet

  

În versuri scurte, uşurele

ţesând un şir de triolete,

n-avui de gând să-nşir mărgele

în versuri scurte uşurele…

trăieşte-un suflet cald în ele

ademenit de-a vieţii sete,

în versuri scurte, uşurele

ţesând un şir de triolete.

 

(J. B. Hetrat, Triolet)

   

 Specii literare de origine niponă

 

HAIKU – Scurt poem japonez din trei versuri, primul şi ultimul de cinci silabe, al doilea de şapte. ( 1 )

Haiku-ul se bazează pe trei elemente:
-versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;
-prezenţa cezurii ya;
-prezenţa kigo-ului, a anotimpului.
( privighetoarea, fluturii, florile de cireş, broasca –primăvara; cucul, licuricii, lanul de orez, cântecul păsărilor, schimbarea veşmintelor – vara; calea-laptelui, luna plină, brăhnitul cerbului, frunze veştede, stoluri de păsări care migrează, crizantema – toamna; raţe sălbatice, frunze care cad, zăpadă pe pini, Fuji îmbrăcat în mantia albă, vântul tăios, râul îngheţat – iarna.) (2.)
Dintre figurile de stil, singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa, pe când metafora, metonimia, personificarea, comparaţia survin arareori şi chiar deloc în realizările majore ale genului. Există şi haiku-uri fără nici un verb, adjectiv sau adverb, rolul cel mai important avându-l substantivul, cu care, de regulă, se termină.
Calităţile unui bun haiku sunt, după Basho: „În interiorul unui haiku trebuie să se unească un principiu de stabilitate, de eternitate (vast ca marea şi profund ca liniştea) şi prezenţa unui eveniment, a unui accident subit şi limitat în timp, adesea un fapt banal. Versul nu trebuie să scânteieze de o strălucire prea vie; trebuie acoperit acest aspect natural, discret, de către sabi, o tentă asemănătoare patinei anilor.”
Lapidaritatea poemului este opera secolelor, dar şi opţiunilor spiritului nipon, care s-a ancorat în poezie la o specie sui-generis, aflată la jumătatea drumului dintre expresia prozodică şi puterea de sugestie. La aceasta din urmă concurând şi unele caracteristici specifice haiku-ului, redate prin câţiva termeni precum karumi, wabi, sabi, shibui, mono-no-aware, kigo şi alţii, explicaţi mai sus.(2.)
Unde, ce şi când, respectiv obiectul, timpul şi locul sunt elemente constitutive ale experienţei haiku, „trei mişcări” originale fără de care nu se poate realiza un haiku complet. (2.)

Haiku-ul este un  poem de atmosferă. În haiku, într-un spaţiu de mare concentrare a expresiei literare, poetul, un sintetist, un miniaturist şi un cizelator desăvârşit, trebuie sa „alchimizeze” momentele de trăire proprie într-un „pandantiv” de „aur prozodic”, ce are puterea de a radia idei noi şi de a deschide imaginaţiei fereastra către orizonturi insolite de interpretare. (3.)

Exemple de haiku 

Un haiku devenit celebru, scris de Basho, tradus de mulţi autori în foarte multe limbi:


Vechiul iaz – 

o broască sare 

zgomotul apei.

 

Matsuo Basho (1644-1694)

 

Creanga uscată.  

Corbul deasupra:   

seară de toamnă.

 

*


Vântul adie  

umbra glicinei  

abia tremură.

 

Kawai Sora (1648-1710)

 

Când aici, când colo  

printre şirurile de orz 

fluturele...

 

 Masaoha Shiki (1866-1902)

 

Pustietatea iernii;  

străbat un cătun  

latră un câine.

 
Încă trei exemple în care apar elemente noi, moderne:


Cerul se întunecă –

trotuarele acoperite 

cu bilete de loterie.


(Paul David Mena SUA)

 


Se sparg valurile
 

se ceartă pe dig 

emigranţii.


(Marian Olson SUA)
 


Prezentul:
 

viaţă îmbuteliată 

şi Coca-Cola.

 

(Zoe Savina Grecia).

  

umesaite matahitotoseno ikokukana

plum blossom
another year
another country


(From "Haiku no Okeiko," Kawade Shobo Shinsha, Tokyo, Japan)

 

   

Marin Sorescu, a fost înclinat mai ales spre haiku-ul comic, spre senryu:

 


Trec pe cer,  

în formă fixă cocorii 

sonetele țăranilor.

  

haiku în formă liberă

  

Străduţă –

            capătă nume când înflorește

magnolia

 

Şerban Codrin

 

HAIBUN- Un haibun este un poem în proză scurt şi concis în stil haikai, conţinând de obicei atât elemente uşor umoristice, cât şi altele mai serioase. Obişnuit se termină cu un haiku. (6.)

 

Ceaţă la sol


Angelee Deodhar
(India)

Trenul de dimineaţă, ceaţa oprelte parcă peisajul grăbit, cu copaci enigmatici… ceva etern ca într-o pictură chinezească. Luna s-a reflectat în ochiuri de apă stătută, cu nămol cât un lat de palmă, în ceaţa atotînvăluitoare. Într-o staţie îmbibată de o licărire de coral, călători în şaluri înfăşurate cu ochii căutând trenuri, dar nu erau decât urme fără sfârşit.


Aţipesc şi soarele, ca o binefacere, mă mângâie pe faţă ca să mă trezesc. Un vultur singuratic zboară pe deasupra plopilor fără frunze, întinzându-se pe deasupra câmpului de muştar. La distanţă, patru femei sunt aplecate peste straturile de conopidă şi de spanac cu frunzele lor îngheţate de rouă. Evocând aroma cafelei, cer un ceai.


Ghionturi matinale –
Urmăresc respiraţiile lor
În ceaţa ce se ridică

 

HAIGA- tablou având menirea de a însoţi un haiku sau altă poezie japoneză scurtă. În ultimul timp, au apărut foto-haiga şi haiga-multimedia. (5.)

 

KYOKA-  poezie umoristică, ironică sau caricaturală, în forma unei tanka. Adesea satirizează poeţii şi operele lor. Echivalentul japonez al epigramei sau limerick-ului.  (5.)


POEM ÎNTR-UN VERS – Specie lirică despre care Ion Pillat, creatorul ei, notează în prefaţa la volumul său POEME ÎNTR-UN VERS  (1935): „
Un singur vers, născut, nu făcut, purtat ani de zile adesea inconştient, filtrând ani de patimi, rezumând în el versuri multe, nescrise, şi atâtea feţe şi locuri, să nu poată reda taina călătoare a poeziei redusă la unica ei bogăţie de a fi goală şi eternă.” (1.) În continuare, scrie: „poezia ajunsă la o asemenea despuiere, dacă permite cititorului înalte delectări, îi cere în schimb o mai susţinută şi intimă colaborare. Pe cât poetul a scris mai puţin, pe atât cititorul este nevoit să citească mai mult... Un poem lung se poate citi mai repede, căci fiecare vers ajută la pătrunderea şi gustarea celuilalt. Un singur vers se vrea citit mai încet. Scrisorile se parcurg iute, telegramele însă ne opresc.”(4)

Titlurile poemelor într-un vers pillatiene au de regulă trei-patru silabe. Acestea adunate cu cele 13 sau 14 silabe ale versului propriu-zis dau 17 silabe, ca în cazul haiku-ului. Pillat  a folosit piciorul iambic. Ţinând seamă că titlul face parte din poezie, iar poemul prin cezură e separat în două hemistihuri, putem spune că genul liric inventat de compatriotul nostru este alcătuit  din trei componente. Cezura (pauza) caracteristică haiku-ului apare şi la poemului într-un vers.(4)

Ca şi la haiku, unde există practica citirii de două ori a aceluiaşi text, şi poemul într-un vers impune o citire rară şi o pauză pentru fiecare lectură. Este pauza care permite cititorului să ducă mai departe ideea poetului, să participe, în felul său la creaţie. La ambele genuri natura este prezentă .La haiku poetul este însă una cu natura, la poemul într-un vers poate apărea ca entitate distinctă, în afara ei, contemplând-o. Ca şi la haiku, în poemul într-un vers adesea se pune accentul pe ecou nu pe sunet sau chiar pe tăcere: „Un singur nai, dar câte ecouri în păduri” (Poemul într-un vers) sau „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas” (Artă poetică).
G. Călinescu apreciază că unele poeme într-un vers sunt „graţioase miniaturi şi imagini-definiţii amintind tehnica lui Jules Renard”. (4.)

 

Poeme într-un vers Ion Pillat

 

Logodnă

Pe mal un singur paltin, pe ape doar o stea.

  

Tinerețe

Pe frunza toamnei pasul sfios al căprioarei.

 

RENGA - (lit. „eleganţă legată”) poemul-în-lanţ japonez. Doi sau mai mulţi poeţi îşi completează reciproc poemele:primul oferă primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două. Pentru ca totul să nu fie prea simplu, o renga clasică se desfăşoară conform unor reguli precise şi complexe. Esenţialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga considerată „culmea” formelor japoneze, a inspirat mulţi poeţi occidentali să încerce alte forme de poezie colaborativă. Cele nebazate pe forme japoneze se numesc îndeobşte „poezii legate” (Engl. linked verse) . (5.)

 

Exemplu de renga

 

Orga lui Johann Sebastian


Ş
erban Codrin, Radu Patrichi și Vasile Moldovan


Ascultând orga

lui Johann Sebastian –

o crizantemă     Ş.C.


De atâta liniş
te

cade pocnind o nucă     R.P.


Bocitoarele

amuțind dintr-o dată

cântă un greier      V. M.


Numai temporar

ni-i viaţa-ncredinţată

amurg de toamnă     Ş.C.


Te aş
tept la fereastră

în tic-tacul pendulei      R.P.


Prin perdea luna

iluminând zloata:

- „Opreşte, clipă!”    V.M.


Ş
i încă:


Ultima noapte de primăvară

(rengay)


Răscolind iarba

Cu băgare de seamă –

Scrâşnet sub talpă.


Răscolind iarba

Cu băgare de seamă –

Scrâşnet sub tălpi

De la melc întâi aleg

Răbdarea de-a ajunge


De la melc întâi aleg

Răbdarea de-a ajunge –

Furtună de mai –

Din vârful stâncii ascult

Liniştea mării


Salcâm în floare

Bunicul ar fi-mplinit

O sută de ani.


Salcâm în floare –

Bunicul ar fi ’mplinit

O sută de ani –

După dragoste-mpărţim

Cireşele amare.


După dragoste-mpărţ
im

Cireşele amare

De pretutindeni –

Mireasma ultimei nopţi

De primăvară


SENRYU-  Un senryu este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. Tristih de forma unui haiku care poate fi:1. umoristic, ironic, jucăuş sau 2. „rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale. Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da.(5.)

Exemplu de senryu  

Doi arici striviţi

pe luciul şoselei -

noaptea nunţii

 

( Radu Patrichi )

 

 

TANKA – Specie a poeziei clasice japoneze alcătuită din cinci versuri care însumează 31 de silabe repartizate astfel: 5-7-5-7-7.  (…) Tanka trebuie să conţină cel puţin un cuvânt care să trimită la anotimpuri, natura fiind un veritabil  obiect de cult. (1.)
Tanka este un pentastih format din două părţi: kami no ku sau versurile de sus şi shimo no ku sau versurile de jos. Această împărţire avea ca fundament cezura – kireji – care a apărut şi s-a impus cu timpul după cel de-al treilea vers. (2.)

 

Exemplu de tanka


Cât cuprind cu ochii

Nu sunt nici flori de vişin,

Nici frunze purpurii –

Colibă-nvelită cu ierburi

Pe-un ţărm într-o seară de toamnă…

 

Fujiwara no Teika(1169-1241)

 

Termeni folosiţi în genurile japoneze

 

aware= calitatea de a mişca sufletul cuiva anume (în mod absolut subiectiv). Dacă eşti patriot, drapelul ţării tale va avea aware; cel al altei ţări, chiar dacă e mai frumos, nu va avea. (5.)

 

hokku= cele 3 versuri de start dintr-o renga sau tanrenga. . (5.)

 

karumi (lit. „uşurinţă”)=Cel mai controversat termen din poetica niponă. A fost introdus de Bashō spre sfârşitul vieţii. Înseamnă utilizarea limbajului popular, informal într-un haiku, renunţarea la cuvinte de origine chineză, la orice hankodori (vezi) dar şi la calambururi, la jonglarea cu polisemia omniprezentă în limba şi poezia japoneză. De aceea, Bashō a fost părăsit de cel mai drag discipol al său, marele poet Enomoto Kikaku, acesta reproşându-i că „predica prăbuşirea poeziei în vulgaritate”. Disputa nu s-a încheiat nici până azi. Ea este mai acerbă în Japonia, dar există latent şi în Occident (unde se poate spune că haijinii care scriu şi tanka sunt mai înclinaţi să respingă karumi, iar cei care scriu doar haiku, senryu, haiku noir etc. sunt mai înclinaţi spre poziţia lui Bashō). (5.)  Karumi este uşurinţa, dezinvoltura, firescul, naturaleţea. Se spune că haiku-ul e poemul unei respiraţii. Trăirea are spontaneitatea firească a minunii, expresia pe aceea a gestului cel mai simplu şi inevitabil al vieţii. Haiku-ul e doar un simplu gest vital. Umil şi totodată indispensabil. Pe cât de fragil, pe atât de grav.(5.)

 

kigo (sinonim, mai rar utilizat, kidai)=cuvânt care semnifică anotimpul. Obligatoriu în haiku şi tanka, neobligatoriu în senryu. Acest cuvânt ajunge să semnifice anotimpul în urma unor asociaţii mentale condiţionate psihologic şi cultural şi variază geografic şi temporal. De aceea, noi ~ trebuie mereu  propuse şi codificate. (5.)

 

kireji=cezură. Obligatorie în haiku sau în primele 3 versuri ale unei tanka. (5.)

 

kukai= concurs de haiku desfăşurat în felul următor: Se ajunge la un dai2. (vezi) între mai mulţi poeţi. Unul din aceştia renunţă de bunăvoie să participe şi devine secretar, colectând poeziile celorlalţi, pe care le transcrie. Doar secretarul cunoaşte legătura dintre poezii şi autorii lor. Apoi ceilalţi „arbitrează” dând punctaje fiecărei poezii, în scris şi în secret (şi abţinându-se de la a judeca propriile creaţii) şi înmânează aceste punctaje secretarului, care face clasamentul. O formă „democratică” de utaawase. (5.)

 

mushin=imagine lipsită de frumuseţe clasică. Antonimul este ushin. Nodurile desfăcute ale unor şireturi negre sau unghiile date cu ojă verzuie au mushin, pe când fata de la ţară care îşi spală părul într-un pârâu de munte are ushin. (5.)

 

onji=unitatea de bază (silabică) a metricii  japoneze. Valoarea pe care poezia europeană o atribuie rimei, japonezii o atribuie numărului de silabe/vers. O tanka are 31 de onji, un haiku 17 onji.  (5.)

 

sabi (lit. „patină a vremii”)=calitate a unei imagini poetice de a exprima ideea de „învechire” şi de „abandon”, îmbinată cu nostalgie şi dulce tristeţe. Un gard de fier ruginit şi  năpădit de iederă are sabi, un gard proaspăt vopsit, nu. Calitate apreciată în haiku, începând cu Bashō; mai puţin în tanka. (5.)

 

sedoka= variaţiune arhaică la o tanka. Are 6 versuri cu structura silabică 5-7-5-7-7-7 (38 de onji). În Japonia nu s-au mai scris sedoka de valoare deosebită încă din perioada Heian (sec.7-9). În alte limbi au apărut, însă, în ultimul timp, sedoka destul de reuşite. (5.)


wabi (lit. „sărăcie“)= frumuseţe rezultând din simplitate, frugalitate, refuzul exceselor. Frumuseţe „franciscană”. Foarte apreciată în haiku, la fel ca sabi. (5.)


yugen= inefabilul poeziei, fior poetic. (5.)

 

 

Bibliografie

 

1.Irina Petraş, GENURI ŞI SPECII LITERARE. MIC DICŢIONAR – ANTOLOGIE pentru elevi, BUCUREŞTI – 1993, EDITURA DEMIURG

2. Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc, intitulată INTERFERENŢE LIRICE. CONSTELAŢIA HAIKU, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
3.Ion Acsan, Dan Constantinescu, TANKA – HAIKU. ANTOLOGIE DE POEZIE CLASICĂ JAPONEZĂ, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981;
4.Vasile Moldovan, „O replică românească a haiku-ului – poemul într-un vers”, referat prezentat la Festivalului Mondial de Haiku, Constanţa, iunie 2005;

5. http://danielabullas.tripod.com/daniela2/id34.html

6. Dumitru I. Hâncu, DICŢIONAR ŞCOLAR, E.D.P., Bucureşti, 1976

 

   

Comentarii

 
de la Sorin Ott Teodoriu
pe 22/Jan/2007 17:05

Excelenta lucrare, Maria.  Iti multumim si o sa vorbesc cu Doru sa ii pregateasca un link la indemana tuturor.

Cu stima,
sorin


 

de la Maria Tirenescu
pe 22/Jan/2007 17:11

Între timp, am găsit încă o adresă bună:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_consacrat=233

E o parte din ultimul număr al revistei HAIKU.

Sper să fie util celor interesați. Vă rog pe toți cei care citiți să completați sau să întrebați, dacă nu am reușit să fiu suficient de explicită. De acele sugestii voi ține seamă în următoarele fragmente de dicționar pe care sper să le postez.

Cu prietenie, Maria



 

de la Maria Tirenescu
pe 22/Jan/2007 18:56

Cred că a meritat efortul. Mulțumesc pentru distincție!

E mai ușor să fac o lucrare științifică decât să scriu o poezie. Asta e.

Cu prietenie, Maria



 

de la Adina Ungur
pe 22/Jan/2007 20:34

Sigur ca a meritat!  Chiar ar fi buna de pus undeva la loc usor de gasit, pentru cei ce vor sa afle mai multe despre poeziile cu forma fixa. O incadrare de eseu, undeva la vedere. Ma bucur ca ai avut rabdarea si interesul sa le aduni si sa le sintetizezi. Probabil ca sunt multi doritori de noi informatii, in ceea ce privesc tehnicile de construire si redactare a poeziilor in forma fixa. Felicitari!



 

de la Ovidiu Cobalcescu
pe 22/Jan/2007 21:02

Ceva care lipsea! O usa spre cunoastere!

De unii uitata, de altii nestiuta!

Felicitari Maria!



 

de la Maria
pe 23/Jan/2007 08:29

Propun  înființarea unei rubrici pe prima pagina numită chiar DICȚIONARE,  unde să fie postate articole de acest gen ( așa cum a menționat și Sorin). Desigur că lucrarea Mariei   are un rol important pentru acest site. Aș încerca să o provoc pe Maria la încă ceva, fiindcă după cum spune îi place acest lucru, la fiecare specie măcar câte un reprezentant,  câte un exemplu, două din speciile respective. Ce zici Maria? Merită această lucrare și acest lucru? Felicitări!



 

de la Mathoca
pe 23/Jan/2007 23:29

Minunat!

Foarte bunå si propunerea cu exemplele!

Bravo, fetelor!

 



 

de la Anonymous
pe 29/Jan/2007 19:05

Multumesc pentru aceasta expunere si pentru informarea detaliata si exemplificata. Va raman dator...

Ialin 



 

de la Zexe
pe 16/Jul/2007 21:32

Am găsit Maria ! Fain text ! Mulțumesc!


 

de la Maria Tirenescu
pe 17/Jan/2010 16:46

Am reuşit să refac textul. Acum, chiar şi literele înlocuite la schimbările de pe sait se pot citi corect. Sper să fie un dicţionar pe care să-l utilizeze cei sosiţi în ultimul timp pe sait. Şi nu numai ei.

Cu prietenie, Maria


 

de la Emilia Dănescu
pe 17/Jan/2010 17:49

Excelentă idee, Maria!
Mulţumim pentru readucerea dicţionarului în atenţia userilor mai noi sau mai vechi.

Trecând prin textul tău destul de rapid (promit să revin), mi-am amintit că nu avem toate genurile de poezii specificate la Adaugă o creaţie, ca de exemplu rondelul (care a fost chiar cerut la un moment dat) şi că nu avem nici toate definiţiile la locul lor. Ar putea fi folosit textul tău şi sper ca George să o facă.

Te notez cu maxim şi propun aceasta creaţie spre a fi recomandată.


 

de la Maria Tirenescu
pe 17/Jan/2010 19:44

Mulţumesc Lia! Textul a mai fost recomandat, dar a rămas numai în pagina mea la schimbarea serverului şi a aspectului Bocancului. Şi, ceea ce e ciudat, nici eu nu îl mai aveam în calculator în această formă finală.

Am modificat puţin, dacă tot am intrat pe text, pentru că toate textele pe care le-am publicat pe Europeea şi figurau în bibliografie au fost şterse. Acum, e corect tot ce am scris în "Dicţionar..."

Cu prietenie, Maria


 


Bun venit pe Bocancul Literar, o comunitate literară ce încearcă să ofere creatorilor de artă din România şi nu numai, o altă perspectivă despre internet. Vă vom îmbia cu literatură, muzică, teatru, fotografie şi cu seri de folk şi poezie. Dacă doreşti să intri în Bocancul Literar te poţi înscrie chiar acum.

Alte optiuni






Utilizatori online

Sponsor principal