Chat X
Arata data postarii
Powered by DirectVision
 
 


 27 ianuarie 2007  de Adriana Marilena Stroilescu  
 
  
 # Detalii  # Link creatie:

Aceasta nu este o cronică ci doar un fel de ceas care măsoară bătăile inimii, tic-tac, tic-tac... Ora 11.00, la librăria Mihai Eminescu din București oamenii foșnesc printre cărți sau poate doar cărțile înveșmântate în haine de sărbătoare foșnesc printre noi pentru că miroase a pagină scrisă. 

 

“Omule păstreȘă-te frumos”, este motto-ul care-l călăuzește în viața de zi cu zi dar și în arta scrisului pe Daniel-Dumitru Darie autorul celor 3 volume de poezie *Pașaport sau Primele semne, **Inscripție în Anti-Teze, ***Picătura de suflet sau Noi fără noi, poetul care ne supune astăzi atenției miezul cuvintelor sale lăsându-ne să-l descoperim. 


Cuvântul de deschidere aparține doamnei Geta Vodislav prin bunăvoința căreia această triplă lansare de carte se petrece într-un spațiu adecvat și ireproșabil din punct de vedere calitativ mai mult decât prielnic rostirii poetice.
 


După Dana Luiza Costea care își unduiește vocea precum o îmblânzitoare de șerpi într-o incantație citind unul din poemele autorului, trupa InDArt sau “copiii lui Dan Simion” cum le spun eu, vin și ne stârnesc apetitul pentru poezie nu numai pentru că întâmplător se apropie ora prânzului ci mai ales pentru că acești tineri gurmanzi după tot ceea ce înseamnă armonie și echilibru în estetica artei, au reușit să realizeze un moment inedit recitând cu talent versuri reprezentative din creația poetului, demonstrându-ne într-o sarabandă a dăruirii cuvântului că domeniul artistic indiferent de formele manifestării sale nu reprezintă doar un scop în sine ci și un mijloc de a sta de vorbă cu oamenii, iar viața dacă n-ar fi înfrumusețată de artă ar deveni doar un mecanism scârțâitor. 


Este rândul editorului George Arhip să preia microfonul care într-o deplină stăpânire a conciziei frȘei, redă povestea publicării acestor volume vorbind cu aplomb și într-un tonus verbal revigorant despre Daniel-Dumitru Darie, ca un ghid avizat ajutându-ne să descoperim printre cuvintele rostite plăcerea și bucuria acestei colaborări.
 


Profesorul Vasile Rusu într-un limbaj de o sensibilitate și un pitoresc cu totul aparte vorbește despre necesitatea, frumusețea și trăinicia poeziei, îndemnându-ne să nu trădăm poeții atunci când unii încearcă să dărâme templul cărții cu târnacopul cuvintelor. Domnia sa, consideră că cele trei volume ale autorului reprezintă nu numai un triptic spiritual ci și unul social fiind înfrățite ca tematică și face referire la faptul că în poezie, drumul pe care Daniel și l-a ales este unul pietros și nu lipsit de obstacole dar căruia autorul i se dedică precum un adevărat slujbaș în sprijinul artei desăvârșite.
 


Viorel Nedelcu alias Goofy, recunoaște că poetul se definește singur neavând cum să vorbim despre el și totuși încearcă o creionare a acestuia într-un amalgam amețitor al vorbelor ce se rotesc nebunește prin aer și a simbolisticii cifrei “3” nu numai în literatură sau în religie ci și în destinul acestui autor. 


Ion.D.Goia, ziarist, ăirmă cu volubilitate că fiind bucureștean se poate considera o bucățică de gȘdă la prezentarea acestor cărți la care participă cu drag, fiind plăcut impresionat de faptul că față de alți poeți contemporani, Daniel recurge la prozodia clasică întorcându-ne la izvoare, dar acest lucru nu trebuie să ne inducă în eroare întrucât dincolo de rima versurilor se ascunde expresia unei gândiri moderne, profund ancorate în cotidian, urându-i în stil maiorescian “să fii, dar, poete Darie, binevenit în acea parte a operei de până acum care are șanse să reziste”.  


Găsesc pentru o clipă momentul să-mi ridic ochii dintre hârtiile care îmi dau atâta bătaie de cap și recunosc printre participanții la eveniment pe Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pușcă și prozatorul Ion Crișan.   


Microfonul așteaptă pândind cu răbdare așezarea în dreptul său a celui în cauză, la botezul literar al volumelor sale să-i adune în mreaja undelor rostirea de poet și iată-l pe Daniel-Dumitru Darie care se definește, citindu-ne doar două poeme din multitudinea celor cuprinse între coperțile cărților fără să ne spună nimic altceva despre el, lăsându-ne gustul unei subtile provocări în posibilitatea de a descoperi singuri calitatea omului ce își caută devenirea prin versurile așternute pe albul foii de hârtie. Imi permit totuși să citez câteva rânduri din autobiogrăia Inscripției în Anti-Teze care m-au impresionat prin naturalețea unui poet ce vine către cititor cu brațele larg deschise, fără podoabe inutile și îndelung căutate, într-o suplețe și muzicalitate a compoziției lirice de o simplicitate lipsită de prefăcătorii și totuși încărcată de sensuri: 

 “Acesta sunt eu. Pot fi înțeles sau condamnat, pot fi lăudat sau criticat. Pot fi chiar pus la pământ. Dar niciodată nu voi putea fi convins să tac, să nu spun ceea ce am eu sau înțeleg că au alții pe suflet. Si chiar de nu sunt un tribun, dau drumul acestor trăiri în ceea ce pun pe hârtie. Si,  poate și prin ceea ce scriu eu, va fi mai bine.” 

 

Tic-tac, tic-tac...  Cineva cronometreȘă în continuare bătăile inimii, e drept că seamănă foarte bine a încheiere ceea ce ați citit în ultimele rânduri dar lucrurile nu se opresc aici, surpriza fiind aceea că într-o desăvârșită lipsă de egoism Daniel-Dumitru Darie aduce alături de el pe câteva dintre debutantele în meșteșugul scriitoricesc și nu numai în paginile suplimentului Debut Poetic ci chiar în carne și oase (iertată să fiu pentru această metăoră poate neinspirată dar uneori chiar sunt depășită de evenimente).

 

Ele se numesc Diana, Celia, Sanda, Silvia, Luiza, Emilia și nu mai știu cine face remarca “ia te uită, numai femei” iar mie îmi trece prin gând că nu doar întâmplător muza este de gen feminin.    


Iau ziua și o transform într-o pâine rotundă tăind în felii ciudatul soare din luna ianuarie apoi conștientizez că este suficient loc pe pământ pentru toți cei care au curajul să spună că poezia este viață înainte de a fi artă, că arta nu poate exista desprinsă de viață și cu atât mai puțin împotriva ei, pentru că așa cum spunea Nicolae Iorga, prigonind nu distrugi ideea, ci doar zdrobind colivia eliberezi vulturul. De aceea, ceea ce facem depinde de ceea ce suntem dar trebuie adăugat că suntem într-o oarecare măsură ceea ce facem. 


E trecut de orele 13.00, împreună cu Dan Simion ne desprindem oarecum cu regret din densitatea acestei atmosfere încăcată încă de emoții și felicitări, ne luăm o parte dintre copii și pornim agale spre Piața Romană. Trecem pe lângă fântâna de la Arhitectură, Bogdan tace și își așeȘă visele într-un punct fix , undeva dincolo de nori, fetele se opresc să facă poze cu porumbeii iar pe mine mă apucă un fel de nostalgie și dor după un bărbat care m-a lăsat grea... Deocamdată nu se vede nimic, doar servieta se rotunjește ca o burtă plină de cărți, mi-ar fi fost mai ușor să fie și Camy aici, poate i-aș fi povestit cum s-aîntâmplat, în fond și la urma urmei ce dacă cel în cauză este chiar iubitul ei, Sache e un tip simpatic și viril, asta e, m-a lăsat însărcinată să scriu Cronica iar eu ca o biată femeie ce sunt, am acceptat spunând da, pentru că îi admir potența literară.  


S-a făcut 14.30 dar cui îi mai pasă, am ajuns la Blue Jack, fiecare își face de lucru simțindu-se ca acasă și ocupând strategic câte un punct cardinal din cele patru colțuri ale încăperii.
Inoni scrie, i s-a curbat spatele ca un arc și e atât de adâncit printre file încât nici nu-i mai văd chipul, doar cârlionții parcă îi fac în ciudă desconspirându-l năstrușnic așa cum lumineȘă o parte din penumbra laterală a ferestrei albastre.Dan își răsfoiește textele apoi începe să cânte în surdină alături de fete: punct și virgulă, cea îmbrăcată aproape întotdeauna în roșu și puiul de zebră cu dungi negre-gălbui.Eu încerc să mă descurc punându-mi în ordine toate cele câte s-au petrecut azi. Coexistăm pașnic, într-un spațiu restrâns, fără să ne incomodăm unul pe celălalt, fiecare cu ale lui, formând totuși un tot unitar și mă simt bine așa, ca o cloșcă ce și-a strâns în jur puii. 


Către orele 15.00, uite că apar Lupișor și Gavroche care se ocupă sârguincios ca întotdeauna de toate elementele așa zis auxiliare Cenaclului, acele lucruri doar în aparență lipsite de importanță pentru că ele fac bucuria noastră din fiecare sâmbătă: bocăncelul, ștergarul cu motive românești, pâinea și sarea, băncile lucioase din lemn, tricolorul și frunza de stejar. 

 

“Ne naștem, înălțăm priviri la astre.
Călătorim pe-o frunză la-ntâmplare,
până cădem în fundul lumii noastre,
sub forma unui semn de întrebare 


Așa se deschide Cenaclul Bocancului Literar din seara de 27 ianuarie 2007, cu vocea inconfundabilă a lui Lupișor, voce de o acuratețe impecabilă aducând printre noi pe cel care a fost Horia Gane și cuvintele sale din cartea “
Rochie de mireasă cu fluturi arămii”, apoi Gavroche ne împărtășește câteva dintre impresiile de la lansarea volumului ce face parte dintr-o serie de 12 scrieri publicate postum, vorbind cu delicatețe despre încărcătura emoțională pe care a descoperit-o în paginile acestui autor ce speră ca pe viitor să-și găsească locul binemeritat în atât de controversata Istorie a Literaturii Române Moderne.  Nu uita, Adina, eu una aștept cu nerăbdare articolul pe care ni l-ai promis pe larg nu numai despre romancierul, scriitorul de teatru și poetul Horia Gane ci și despre povara fermecătoare a umanismului de care acesta a dat dovadă. 

 

Printre invitații, mai precis invitatele din această seară facem cunoștință cu cele două prietene ale Emiliei Dănescu iubitoare de poezie și cu cele două Cristine aduse de Dan Simion, una dintre ele elevă de liceu (îi place să creadă că scrie proză scurtă), cealaltă doar o împătimită cititoare, deocamdată…. 

 

Ne strângem unul lângă celălalt pentru a încăpea în sufletul poeziei cât mai mulți, alături de noi : Daniel-Dumitru Darie, Viorel Nedelcu și aproape toți noii prieteni de la lansare, Emil Fanache, Petre Fluerașu, Cristian Balint, familia Gongu, profesorul Florin Iordache, Magda Călinescu și DANIELA MICU, “pacienta” serii bolnavă de Transparență / Profeție / Umilință / Ințeles /Melancolii,  acestea fiind câteva din cele 10 poeme supuse expunerii pe masa de tortură a scrisului. 

Astfel, chirurgii, toți numai bărbați, își pregătesc cu atenție bisturiele să nu taie cumva urechea în locul brațului care scrie, analizând cu o minuțiozitate tehnică demnă de toată lauda fiecare cuvințel așternut pe hârtie, doar mie mi se pare că parcă aș fi la morgă întinsă pe o masă rece de disecție.

 

Discuțiile se poartă cu încăpățânare în jurul versului “NIMENI NU IUBESTE MAI MULT CA MOARTEA” din poemul INEXISTENTA ce a iscat adevărate controverse între vorbitori. 


FLUERASU PETRE: discursul liric apasă pe cuvintele ce încep cu literă mare / remarc o mare diferență între primele 4 poeme și următoarele 6 în care autoarea reușește să arunce din balast / banal, chestie de atelier, inversiunea “carnală cocă” pentru a evita cacofonia sare în ochi / dacă e să înșiruim doar titlurile celor 10 poeme și apoi să citim conținutul descoperim un fel de abecedar în căutarea unui univers metăizic / cel mai frumos vers rămâne “nimeni nu iubește mai mult ca moartea”, un axis mundi personal în care găsim acea agonie a minții ce nu poate niciodată să tacă.  

FANACHE EMIL:  poezie oarecum cerebrală ce în poemul Melancolii trece de la esența imperativă la o tonalitate mai blândă / deosebire de concepție în această selecție între primele poeme care abundă în negații și următoarele care adoptă un altfel de stil / abundență de prepoziții și conjuncții / “de departe” tot un fel de cacofonie (de-de) / „fără să” superlativ stilistic cu tentă negativă / “nimeni nu” dublă negație / „nimeni nu iubește mai mult ca moartea”  mi se pare un vers oarecum forțat căruia nu-i găsesc uitilitatea și valențele în acest context / poeme bune în mare parte dar care se pierd în final. 

 

IOAN GABRIEL PUSCA: trecerea de la primele 4 poeme care se adreseȘă acelui “eu” caracteristic condiției umane la următoarele, în care discursul poetic se face apelând la  pronumele “tu” plecând astfel din sine și acordându-se cu “eul” universal / cel mai reușit din punctul meu de vedere este poemul “Umilință” în care finalul este de o ironie acidă ce-ți zimțuiește simțurile “hemoragie a conștiinței care se crede profund umană supralicitând imaginea mutilării, existența altruistă, a se traduce comunitară” iar în poemul “Ințeles” regăsesc o pozitivare a morții / „nimeni nu iubește mai mult ca moartea” rămâne totuși chintesența universului liric al Danielei, dar nu pot să nu remarc în “Inexistență” și  frumusețea metăorei „ca niște soldați strângând în ei liniștea” pentru că moartea te iubește din clipa în care te naști. 


BOGDAN GAGU: în prima parte a seleției poemelor aduse în discuție remarc aceeași structuralitate a textelor și tematicii  bȘate pe “eul” interior pentru ca apoi, în următoarele, poeta să realizeze că e timpul să apeleze și la ceilalți încercând să-i convingă să treacă de partea ei / dacă ajungem să ne înjosim implicând liricul în politică înseamnă că nu facem artă, pentru asta avem ca formă de exprimare pamfletele / textele sunt oarecum încrâncenate și consider că în cele ce avem de spus fiecare în domeniul poeziei, ar fi mai bine să pornim de la autoironie.
 

Profesor, FLORIN IORDACHE: Daniela Micu este o poetă bună care apare ca singulară în poezia tânără și nu poate fi comparată cu nimeni făcând trecerea unui univers liric de la feciorie la femeie iar aspectul pozitiv al poemelor sale este acela că se lasă atrasă nu numai de factorul social ci și de cel politic pe care îl critică. 

NATALIA MARTIAN: găsesc în versurile autoarei durere, neliniști și chiar dacă despre bufoni s-a scris mult îmi place cum folosește ironia în poemul “Trăiești” în care “Târziu obți onorurile / Coroana și tronul / Pentru măscăriciul regelui / Reinventat după bunul său plac / Din 4 în 4 ani / Tot mai orb, mut / Aproape nebun. 

CRISTINA DRAGAN: n-aș vrea să citesc poeziile Danielei într-o zi depresivă căci în versurile ei se ălă o negare a veseliei și multă resemnare iar poemul “Inexistență” mi se pare un text dur. 


ADRIANA MARILENA SIMIONESCU: Daniela Micu practică o poezie în aparență ușor de ajuns la sufletul cititorului și totuși versurile sale au o profundă încărcătură filozofică, autoarea căutând sensul existenței între metăizic si realitate, surprinde o stare ce penduleȘă între regretul timpului care trece și implicarea în prezent / metăore sensibile puse exact acolo unde cuvântul trebuie să capteze atenția cititorului pentru a se regăsi pe el sau pe cei cunoscuți ca și personaje din jur cu care împarte mai mult sau mai puțin plăcut efemera trecere pe acest pământ / fluență în cursivitatea discursului liric / îmi place cum scrie în ciuda unei tendințe oarecum pesimiste și non-dinamice a conceptelor, nu mi se pare de o cerebralitate sau o duritate exagerată / în pofida unui gust ușor amărui și a melancoliei ce se fac simțite în versurile sale, găsesc totuși o lirică de o anume căldură în care speranța pășește în vârful picioarelor către preaplinul și rotundul zilei ce va urma.
 

In rest... O seară de excepție, o atmosferă exuberantă din toate punctele de vedere în care sarea și piperul au fost Dan Simion și Goofy, cântec și voie bună, pateuri, fursecuri, bere, sucuri și vin la discreție, chiar și dans, dar mai presus de toate darul de carte ( Daniel-Dumitru Darie, sărbătoritul acestei zile și volumele sale, Revista Intercultural a celor de la Sibiu și suplimentul său “Debut Poetic” , Viorel Nedelcu “Taina Celor Trei G.G.G. și Revoluția din ‘89”, Fluerașu Petre “Insomnii”), autogrăele de la autori pe care am avut plăcerea să-i avem printre noi, și apoi, semnăturile noastre pe tricolorul ce va pleca cu Goofy în America să îndulcească un pic dorul comunității române unde acesta trăiește, promisiuni, planuri de viitor. 

Tic-tac, tic-tac... Se apropie miezul nopții, plec împreună cu Adina care are amabilitatea să mă ia cu ea într-un Taxi și cum nimic în viață nu este întâmplător abia acum descopăr cireașa de pe tort și sensul lucrurilor care nu degeaba s-au înlănțuit astfel. Oricum, aceasta nu este o cronică ci doar un fel de ceas care măsoară bătăile inimii. 


      













































Comentarii

 
de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 29/Jan/2007 19:34

Ia te uită, au apărut și fotografiile, mulțumesc fotografului de serviciu care a avut amabilitatea de a ilustra textul.

 

:) Ama



 

de la Tudor-Cristian Gongu
pe 29/Jan/2007 20:48

Departe de mine de a te critica, dragă Adriana, dar mi se pare că ai acordat prea puțin spațiu (doar un paragraf din atât de multe) părții cu "party", deloc de neglijat, care mie mi s-a părut atât de consistentă! Și - probabil nu numai mie.

Am o trimitere, o vorbă caldă, specială, către Dan Simion, care și de data asta s-a ridicat la înălțime, depunând un efort deosebit (fizic vorbind, dar și emoțional) pentru ținerea ștachetei sentimentale undeva, sus...

Mulțumim tuturor care, într-un fel sau altul, au contribuit la o seară absolut reușită, făcându-ne să fim nerăbdători pentru următoarea întâlnire. 



 

de la Emilia Dănescu
pe 29/Jan/2007 21:37

Ama dragă,vreau să-ți mulțumesc pentru cronică, în numele meu și al lui 3D, care acum este în drum spre Sibiu.... trecând prin Brasov... deci nici nu a văzut cronica ta! Sper că nu te vei supăra dacă voi adăuga și eu, într-o cronică separată, câteva impresii despre prima parte a evenimentului de sâmbătă, 27 ianuarie 2007, mai ales că am fost "manager de imagine", șefă de protocol sau.. cum ar spune Lupișor... "mama răniților"...

 

În ceea ce privește prestația copiilor de la InDart, ne cerem scuze că am fost atât de emoționați de evenimentul lansării în sine și mai ales de lansarea acelui Supliment de "Debut poetic", în care am fost implicați amândoi... încât am omis în mod regretabil să adresăm mulțumirile noastre acolo la librărie, pentru felul în care au recitat și interpretat creațiile autorului. Îmi amintesc totuși că la Cenaclul de Seară și la party-ul care a urmat, domnul Daniel-Dumitru Darie le-a mulțumit chiar de căteva ori!

 

Pe această cale doresc să mulțumesc tuturor membrilor InDart, Bocancului Literar și Cenaclului de Seară pentru ajutorul acordat la organizarea și desfășurarea acestui eveniment.

 

Cu tot dragul, Lia (Emilia Dănescu) alias "liderita"



 

de la Maria
pe 30/Jan/2007 08:51

Felicitări tuturor celor ce au reușit să facă posibillă această cronică, am citit cu sufletul la gură sa aflu ce a fost, ce s-a spus si mai ales cine sunt  cei ce au participat la aceste evenimente ( lansare si cenaclu ). Pe unii i-am recunoscut , dar  pe o parte din ei... poate fotograful de serviciu ne ajută și pe noi ce nu am fost acolo să ne bucurăm de prezența voastră, să ne cunoaștem măcar așa din imagini, dacă altfel nu se poate. Adriana, se simte  exercițiul poetei din tine printre rândurile  cronicii, o cronică pastelată cu expresii poetice... Succes tuturor și multă bucurie  din partea mea că mă puteți face părtașă evenimentului prin ceea ce citesc.



 

de la Sorin Ott Teodoriu
pe 30/Jan/2007 09:28

Dan Simion imi pare bine ca ai fost inaintea mea si ai inregistrat Cronica la Galos.  La cat este de muncita si elaborata, merita cu prisosinta.  Pentru cei care sunt nemultumiti de Cronica, ii invit sa ia niste foi de hartie, pix si sa-si ia notite in timpul unui eveniment apoi sa rezolve si treaba cu fotografiile si in timpul cel mai scurt sa inregistreze o astfel de Cronica pe Bocancul Literar.  Abia dupa aceea sa spuna ca nu e asa sau pe dincolo.  Credeti-ma, am facut multe Cronici, mi-am consumat duminicile pentru a apare cat mai repede ce anume s-a intamplat acolo, sa arat fotografii.  Vreau sa spun ca nu e deloc simplu.  Cine nu crede, am facut deja invitatia: sa scrie macar o singura data o Cronica de eveniment.

In legatura cu ceea ce spune Lia.  Ma bucur ca o sa apara si o alternativa, o cronica de lansare pentru 3D.  Legat de Suplimentul poetic in care ai aparut, te felicit pentru debut.  Banuiesc ca este extraordinar sa iti vezi numele scris pe o carte din biblioteca sau pe un raft intr-o librarie.  Tot legat de lansarea cartilor lui 3D vin cu multumiri adresate InDArtului.  Putin stiu de efortul facut de tinerii nostri prieteni care trebuie sa invete aproape pe dinafara poezii si asta in afara de repetitiile la piesele de teatru pe care le pregatesc.  Putini stiu ca se face o selectie si o regie in cadrul unui eveniment (cine sa recite, cand sa intervina, etc). Sper ca acesti poeti sa vina mai tarziu la spectacolele InDArt, mai ales ca intrarea la ei este in general libera.  Fie InDArt, fie Bocancul Literar, fie Cenaclul de Seara, toate acestea au luat nastere datorita dragostei noastre pentru cultura si arta (iar aici trebuie sa-l numesc si pe Doru Alexandru, tehnicul Bocancului).  Atat cat ne pricepem noi.

Legat de Cenaclul de Seara.  O sa aduc zilele acestea unele lamuriri, pentru ca se va schimba cate ceva (locatie, stil, compozitie).  Ii rog aici pe cei care participa in general la cenacluri sa isi aduca prin cateva randuri contributia, respectiv sa spuna ce ar dori sa cuprinda, in acceptiunea lor, o seara de cenaclu.

Multumesc tuturor,
sorin teodoriu


 

de la Maria
pe 30/Jan/2007 09:38

Mă pot înscrie și eu la cenaclu? Dar să știi  Sorine că vin cu revoluția după mine, dar eu cred că nu aici e locul unde oamenii își pot exprima părerile, poți posta  tu  ceva  de genul unui proiect de cenaclu  și acolo să vină lume, fiindcă totuși cronica Amadriadei merită mult mai mult!


 

de la Sorin Ott Teodoriu
pe 30/Jan/2007 09:44

Este buna sugestia ta.  Fac acum un articol si astept pareri.  Scuze, Ama.


 

de la Dan Simion
pe 30/Jan/2007 10:11

Parca vad brobonitele de sudoare de pe fruntea Amei!
- Ce faci? o intreb.
- Uff si sache asta , m-a lasat insarcinata!
- Hi hi hi, scrieee, ii zic mustacind un zambet. Si a scris..ati citit si voi.Am asudat si noi p e textele lui Daniel, si imi place sa cred ca am facut-o cu folos.Cronica Amei reflecta acest lucru. Zambesc aducandu-mi aminte cata emotie se simtea in aer.  Cred ca 3D avea cele mai multe chiar daca nu se vedea nimic din spatele ochelarilor. Bine ca a fost loc pentru descatusare dupa cenaclu la cuibusorul nostru din Dorobanti!
Da Lia, o sa scuzam valul de emotie care v-a facut sa uitati de noi ( sa stii ca nu o spun cu rautate ) si Dan ne-a multumit pentru prestatie seara la cenaclu. Pacat ca nu erau toti copii acolo sa auda. Meritau!
Ama, iar ma iau cu vorba si uit de tine. Munca ta este de apreciat, si Sorin a evidentiat cam cum se face o cronica, mai ales ca ai avut " gemeni " adioca doua evenimente. Te iubim si sa ne traiesti cu multe creatii in creion.
Drag DAN


 

de la Anonymous
pe 30/Jan/2007 12:48

Tudor-Cristian, desigur că nu iau comentariul tău drept o critică, am suficient spirit de discernământ pentru a deosebi atacurile la persoană de părerile exprimate cu sinceritate și înțeleg admirația și respectul tău pentru Dan Simion care este un om deosebit bucurându-se de toată prețuirea și în sufletul meu în care aș putea spune că deține chiar un loc privilegiat. Nu are rost să complic lucrurile explicându-ți cât de grea și obositoare a fost ziua de sâmbătă pentru mine și cât efort fizic și spiritual m-a costat, nu mă plâng, pentru că toate acestea au meritat din plin osteneala. Sunt un fin observator și din nefericire o femeie foarte sensibilă chiar dacă adesea nu las să se vadă acest lucru tocmai din teama de a nu fi rănită inutil și nu o dată am remarcat cum la Cenaclu unii dintre noi acordă toată atenția momentului literar pentru ca atunci când începe cel muzical să se iște fel și fel de foiri și șușoteli care se amplifică uneori până la acoperirea vocii celor care cântă și a sunetelor de chitară. Nu vreau să spun că aceia care se manifestă astfel sunt de rea credință dar probabil că tensiunea nervoasă și emoțională în implicarea citirii și ascultării textelor sunt atât de mari încât muzica intervine în a doua parte a Cenaclului ca o eliberare și nu o dată am simțit cum sensibilitatea și dăruirea lui Dan Simion au fost atinse tocmai în acel punct vulnerabil al omului și artistului peste care se trece prea ușor cu vederea însă Dan este un bărbat cu mult prea mult bun simț, educație și înțelepciune pentru a trage lumea de mânecă și a dezlănțui un război inutil. Oricum el este personajul principal al unui text la care tocmai lucrez  iar ziua de 27 ianuarie a avut ca momente importante Lansarea de carte și Cenaclul,  cei care s-au implicat au fost foarte numeroși așa că n-am putut exclude pe niciunul dintre ei în folosul relatării mai pe larg a “petrecerii” care a urmat și care fără Dan Simion, desigur ar fi avut un gust nu tocmai la fel de plăcut. Oricum sunt mulți oameni care trudesc pentru acest Cenaclu și despre care nu prea se spune nimic, ba chiar se aleg adesea doar cu reproșuri.
Mulțumesc pentru răbdarea de a fi parcurs până la capăt însemnările mele dintr-o sâmbătă de 27 ianuarie care pe mine cel puțin m-a marcat din multe puncte de vedere.      


 

de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 30/Jan/2007 13:16

Lia, primește încă o dată felicitările mele pentru debutul poetic, mi-a făcut plăcere să împart cu tine momente din ziua de 27 ianuarie atât cât au fost ele cu putință pentru că acea sâmbătă a fost încărcată la maxim de tensiune și emoții constituind pentru mulți dintre noi “o probă de foc”. In ceea ce privește impresiile tale despre acest eveniment nu-i loc de supărare, fiecare are dreptul la propria opinie și la libera exprimare, consider lăudabil efortul tău și desigur voi parcurge textul cu multă atenție și interes. Fiecare om este unic în felul său tocmai de aceea nu toți gândim și simțim la fel și detaliile cărora unii dintre noi le dăm importanță pentru alții ar putea însemna un balast inutil. Asta ține nu numai de caracter și cultură ci și de temperamentul și sensibilitățile mai mari sau mai mici ale fiecăruia dintre noi. Iți doresc succes, putere de muncă și inspirație maximă.


amical, Ama....



 

de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 30/Jan/2007 13:41

Maria, cuvintele sunt o armă cu dublu tăiș, ele pot da viață sau o pot lua, ele pot mângâia sau răni, ele pot aduce încrederea sau o pot răpi definitiv, de aceea trebuie folosite întotdeauna cu mare atenție. Mulțumesc pentru onestitatea și echilibrul de care dai
dovadă de fiecare dată în mânuirea lor și nu numai în aceste rânduri pentru mine ci în felul tău de a-i percepe pe toți ceilalți în mod egal, cu îngăduință și fără părtinire.

cu drag și respect,

                          Ama



 

de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 30/Jan/2007 14:00

Sache, n-ai de ce să-ți ceri scuze, ceea ce se petrece aici ține de efortul creator și mersul înainte al acestui Cenaclu ce trebuie să meargă înainte și să crească nu numai din punct de vedere uman ci și calitativ-artistic, iar ceea ce mi s-a părut a fi o corvoadă îngrozitoare atunci când m-ai rugat să scriu Cronica a devenit în afară de un exercițiu de scriere și exprimare o modalitate de a mă percepe și înțelege mai bine și pe mine și pe cei din jur.


 

de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 30/Jan/2007 14:06

erată pentru Sache

 

în loc de al doilea "să meargă înainte" am vrut să spun "... *să-și sporească valențele

 

:) oooof, chiar m-a epuizat în ultimul hal ziua de sâmbătă, încă resimt oboseala și stress-ul



 

de la Adriana Marilena Stroilescu
pe 30/Jan/2007 14:34

Dane, tu înțelegi cel mai bine cum a fost sâmbătă, doar pe umărul tău m-am văicărit tot timpul. După ce Sache mi-a făcut ce mi-a făcut, amintește-ți cum în autobuz găsisem și eu un tip care se uita galeș la mine și m-am gândit cum o să mă întrebe el numai miere în glas “coborâți la prima?” . Imi pregătisem și răspunsul  “vai domnule, eu nu cedez așa ușor, dar dacă insistați...”. Numai că după o stație dumnealui a zis  “biletele la control, vă rog!”
Oricum, mare plăcere mi-a făcut să împart toată ziua cu tine, așa cum a fost ea, cu lumini și umbre.. Atât timp cât ne doare, e bine, înseamnă că trăim. Mulțumesc pentru bunăvoința și grija pe care mi le-ai acordat întotdeauna.


 

de la Tudor-Cristian Gongu
pe 30/Jan/2007 15:08

Am recitit acum cronica, toate comentariile.

Dacă am spus ceva nepotrivit, îmi pare rău, a fost numai o reacție de moment. Pe de altă parte, am mai scris într-un comentariu că mă declar fan al părții cu relaxare și cântare. E o simplă opinie, doar că uneori ar fi bine să-mi mai cenzurez entuziasmul...

În legătură cu Cronica, eu am înțeles exact volumul de muncă, faptul că ea acoperă și lansarea de dimineață a lui DDD, cu tot ce a presupus asta, plus realizarea a ceea ce noi numim "operativ și de calitate".

 

Nu mai insist, sunt sigur că vei reține buna intenție. Pe curând. 



 

de la Sorin Ott Teodoriu
pe 30/Jan/2007 15:12

Despre ce bilet era vorba, Ama?  Nu cumva erau ciornele cu cronica?  Hm!  Si?  Ai cedat?


 

de la liloo
pe 30/Jan/2007 15:24

SUS, PALARIA ! JOS, ARMELE ! ...

Dragilor,

De ani nu ma uit la tivu, nu trec prin presa, nici macar pe net...
Insa, citesc cu nesatz povestile intilnite aici.

Intrebare pentru Doru Alexandru : Nu se poate, oare,
trage la imprimanta, toate acestea ? Ma gindesc numai la ceea ce
s-a pierdut prin www.poezii.ro. (Stie cineva de ce nu se mai poate accesa?)
Plus ca s-ar crea astfel o arhiva culturala "a la bocanc.ro".

Particip cu 2 topuri de hirtie la chestiunea propusa.


Cu prietenie,

O cititoare fidea,
LeNe Hash <):)




 

de la Sorin Ott Teodoriu
pe 30/Jan/2007 15:37

Mai cititoare LeNeHash

De ce vrei tu sa printam tot?  A!  Mai bine aduci tonere, ca foi se gasesc...  Ce a patit poezii.ro?  (ca tot veni vorba)


 

de la Emilia Dănescu
pe 30/Jan/2007 17:37

Uite ca-ti raspund eu, Sache la intrebarea pentru Liliana! De o saptamana incoace,site-ul www.poezii.ro nu se mai poate accesa. Deocamdata nu stim despre ce este vorba, deoarece s-a intamplat fara nici un fel de preaviz. Speram sa fie doar o problema tehnica!!!

 

Pentru Ama si Sache! Multumesc mult pentru felicitari si pentru sansa de a scrie "o cronica paralela" pentru partea de lansare! Si Sache... intr-adevar, nu e chiar asa de simplu! Dar sunt ambitioasa si o sa rezolv eu si chestia cu pozele!

 

Pentru Dan! Asa e Dane, pacat ca nu au fost toti copiii seara ca sa auda cand le-a multumit 3D pentru felul in care au citit si recitat versurile lui. O sa am eu grija in cronica mea separata. Si o va face si el personal cand va ajunge in sfarsit acasa la Turnu Severin. Acum este inca in Sibiu si are probleme cu conectarea la site. De fapt problema lui este mai veche si zice ca ar fi semnalat-o lui Doru cand a fost la cenaclu cu o saptamana inaintea lansarii... ceva legat de parola.

 

Pentru Maria! In "impresiile mele despre lansare" ma voi stradui sa adaug la poze si numele... Si atunci sa vezi... ce surpriza o sa ai! De abia astept sa-mi spui daca ma recunosti. Si de abia astept sa vii in Bucuresti si sa nu uiti sa-mi aduci o carte a Mariei Gold, despre care am citit in cronica ta de la evenimentul vostru din luna decembrie.

 

Cu tot dragul, Lia (liderita)



 

de la Sorin Ott Teodoriu
pe 30/Jan/2007 17:55

Lia, sa postezi poze chiar nu-i mare lucru. Uite aici un mic help: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/3017

Spor!

 



 

de la Daniel-Dumitru Darie
pe 03/Feb/2007 03:46

Ar fi fost normal sa intru pe aici nu acum. Dar, cerîndu-va iertare, acceptați și ideea că necesitățile vieții cotidiene m-au trimis pe drumuri. Așa ca abia acum pot să spun și eu ceva. 

  • Poate ar trebui sa încep cu alții, dar nu pot. Așa că încep cu a mulțumi acelor minunați copii pentru ceea ce au făcut - și vorbesc de copii de la InDArt
  • Mulțumesc lui Dan Simion - sufletul parti-ului de seara
  • Mulțumesc lui "Lupișor",
  • Mulțumesc celorlalți de la Bocancul Literar,
  • Mulțumesc Liei pentru strădania organizatorică,
  • Mulțumesc doamnei Geta Vodislav...
  • Mulțumesc domnului profesor Vasile Rusu, lui George Arhip și admirabilului Gufy...
  • Multumesc tuturor,

și 

Multumesc celor 6 debutante, care cred eu, și mă susțin părerile domnului profesor Vasile Rusu, sunt reprezentative pentru poezia ce se scrie în zilele de azi:

Diana-Luiza Costea - București

Sanda Nicucie - București

Silvia Kappel - Timișoara

Emilia Ecaterina Danescu  - București

Luiza Ștefan - Giurgiu

Celia Karla Enățescu - Cluj

cu mențiunea că ultimele două, din motive obiective, nu au putut fi prezente.

 

As putea folosi cuvinte mari ca să scriu despre felul în care mulțumesc. Dar parcă nu mai am cuvinte. Dar, vă rog, acceptați acest "mulțumesc" pe care îl spun din suflet.



 


Bun venit pe Bocancul Literar, o comunitate literară ce încearcă să ofere creatorilor de artă din România şi nu numai, o altă perspectivă despre internet. Vă vom îmbia cu literatură, muzică, teatru, fotografie şi cu seri de folk şi poezie. Dacă doreşti să intri în Bocancul Literar te poţi înscrie chiar acum.

Alte optiuni






Utilizatori online

Sponsor principal